marți, 23 octombrie 2012

Când un simplu strănut poate naşte o catastrofă


Puţini astronauţi au petrecut o perioadă mai grea în spaţiu decât echipajul de la bordul navei Apollo VII. În timpul misiunii, cei trei astronauţi (Wally Schirra, Walt Cunningham şi Donn Eisele) s-au îmbolnăvit de o răceală la cap. Ca urmare a acestui incident, echipajul a devenit irascibil, arţăgos şi s-a opus unor norme impuse de NASA.
Se pare că gravitaţia zero este un fel de Disneyland pentru microbi, căci, în spaţiu, microbii proveniţi dintr-un strănut sau tuşit plutesc continuu peste tot în aer, sau se aşează pe ceva ce oricum va fi atins de un astronaut. Din motive pe care oamenii de ştiinţă nu le cunosc încă, sistemul imunitar nu funcţionează foarte bine: rănile se vindecă mult mai încet, celulele T care luptă contra răcelii şi celulele de tip killer devin mai puţin eficiente iar măduva spinării se reface mai greu. Pe de altă parte, patogenii cresc ma puternici, îşi dezvoltă pereţi celulari mai groşi şi îşi dezvoltă rezistenţă la agenţii antimicrobieni şi o mai bună capacitate de a forma biofilme capabile să se agaţe de ţesutul sănătos. Infecţiile virus herpetic latent devin mai active în spaţiu, iar probele prelevate de la astronauţii abia întorşi din misiuni arată o creştere a numărului de stafilococi din piele, din căile respiratorii superioare şi colon. Prin urmare, o singură „scânteie” a unei boli ar putea afecta întregul echipaj. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu